vineri, 14 septembrie 2007

Banel despre prezervative

ma simteam dator cu un raspuns mai ales atata timp cat observ o intelegere trunchiata a preceptelor evanghelice care sunt intr-adevar deslusite chair si in probleme ar zice unii mai delicate, precum relatiile trupesti dintre barbat si femeie(aici avand in calcul doar casatoria).
dupa cum vad din raspunsul tau, legea e lege, ca la romani, numai pana cand te lovesti de ea si nu iti convine. cu alte cuvinte esti de acord (din moment ce nu mentionezi nimic in privinta asta) ca pilulele antibaby sau de a doua zi sau de dinainte sau cum or fi, sunt intr-adevar metode impotriva nasterii de prunci si in consecinta mai mult sau mai putin crimnale( cel putin din cate stiu eu...cele care se administreaza dupa ce s-a intretinut actul) dar prezervativul...nu.
cred ca asta e atitudinea unei persoane care pe langa toate aspectele care trebuie luate in seama in relatie cu un barbat, i-a mai ramas ceva de care nu poate scapa, si anume constiinta, care nu poate fi inselata, oricat ne-am ascunde dupa deget.

baietii din parcuri imbracati in prezervative poate ca or fi ei haiosi pentru unii dar mult venin au semanat printre tineri.
cum mai diana sa nu fie impotriva nasterii de prunci prezervativul si cum sa nu fie acesta un gest de impotrivire fata de Cel care randuieste acest dar, fertilitatea si nasterea de viata pe pamant,Dumnezeu dragutul, cand in cunostinta de cauza, stii ca se va naste un copil daca nu iei aceasta masura si totusi o iei, ca sa te "protejezi".
aaaa, ca nu crezi in Dumnezeu si nu accepti ca El da viata de fapt iar nu imperecherea celulelor sexuale femeiesti si barbatsti(vezi dovada cevor sterpi care cu toate glandele lor sexuale nu pot rezolva pbma )...e altceva.
atunci cand nu e Dumnezeu e fara-de-lege. accepti cu usurinta si relatiile impotriva firii(si de tip homosexual samd pt ca deja libertatea e pipaita pana la granitele ei de autodistrugere)

insa asta e gandire tipic atee sau formal credincioasa.
Cand in familia ta te ghidezi dupa voia lui Dumnezeu, pai atunci nu te temi ca daca ti se vor naste 20 de prunci nu o sa ai cu ce sa ii cresti caci stii ca Cel care a gatit loc pe pamant unui nou om se va ingriji si de viata lui si nu il va aduce iresponsabil asa cum fac mamele care ii parasesc.

Nu degeaba pe Dumnezeu il numim Tata ci si pentru ca precum un tata are grija de fii asa si El se ingrijeste de toate. In fine...

Apoi problema infranarii pe care nu ai cum sa o intelegi chiar mi-e greu sa ti-o explic. Sa zicem asa: daca intelegi relatia in familie ca pe o dezlegare la relatiile sexuale este foarte fals.casatoria inseamna ce-i drept si binecuvantarea impreunarii dintre cei doi...dar nu asta e scopul vietii, sa avem constiinta impacata ca suntem casatoriti si sa ne desfranam mai ceva ca desfranatii.

daca ai intelege epistola 1 catre corinteni a Sf Ap Pavel ar fi mare chestie dar...nu mai zic nimic. Intalnirea si aici vb despre relatia trupeasca dintre femeie si barb. este un eveniment in familie, pentru ca e firesc, adica dupa fire si nu trebuie alterat. el trebuie sa pastreze intacta simtirea duhovniceasca dintre cei doi. Dar atat timp cat dispare pudoarea dintre cei doi si fac din intalnirea aceasta un mod de satisfacere a placerilor, ei nu vor fi unul pt celalalt decat obiecte sexuale si fiecare va cauta placerea sau si mai pervers,sa-i ofere celulilalt placere, adik un fel de masturbare legala. dezgustator.

Eu ti-am prezentat partea gresita dar exista si cea adevarata, cea care nu ii impiedica pe cei doi soti sa se ingrijasca de suflete mai intai si nu de trupuri si totusi sanu puna oprelisti.
dar am divagat un pic. in privinta infranarii, aceasta poate fi facuta cu acordul sotilor pentru o oarecare perioada (posturi sau nu numai) cel mai bine cu instiintarea duhovnicului. fireste ca aceasta nu va face decat sa le pastreze si sa le infloreasca si mai mult dorul dintre ei si aici nu vorbesc de abstinenta ca sa ne incarcam bateriile. ci de gestionarea relatiei, de ingrijire in sensul bun, de evlavie fata de aces moment foarte important(aducator de prunci)
in fine...suntem prea ancorati in lume ca sa vedem subtirimea lucrurilor si valoarea lor adevarata si binecuvantarea pe care o avem..ne asemanam prea mult animalelor pe care noi trebuie sa le conducem nu sa le imitam.

am incercat sa abordez cat de cat exhaustiv desi stiam dinainte ca e imposibil dar sper ca macar un pic te-am facut sa problematizsezi.
iarta-ma ca am scris atat de mult, macar de ai citit tot.
Cu dragoste in Hristos Iisus,
O.

2 comentarii:

Mariaki spunea...

k sa ne intelegem de la inceput, nu eu sunt banel

Banel spunea...

imi place art lu banel..cine e banel asta?