Intrarea femeilor în Sfântul Munte şi hirotonirea lor*
Traducere şi adaptare din limba greacă de Ierodiacon Leontie
S-a vorbit mult în ultima vreme despre ridicarea interdicţiei de intrare a femeilor în Sfântul Munte Athos, ca şi despre hirotonia acestora. Mi s-a cerut şi mie părerea pe care - dator fiind - o fac publică, deoarece după înţeleptul Solomon "vreme este a tăcea şi vreme este a grăi" (Eclesiast 3:7).
Feministele cer ridicarea acestei interdicţii pentru Sfântul Munte, deoarece consideră că se răneşte dreptul lor personal de a putea să viziteze şi de ce nu să se stabilească şi în Sfântul Munte.
Uită însă că şi monahii au dreptul lor personal de a se însingura într-un loc pe care ei şi l-au ales, ei l-au ridicat şi tot ei l-au vrut "necălcat de picior de femeie" (1). Uită şi de faptul că toţi câţi au ajutat la ridicarea Sfântului Munte, împăraţii şi voievozii ortodocşi, elini şi neelini, ca şi patriarhii ortodocşi, astfel l-au vrut şi astfel l-au şi întărit cu hrisoave şi sigilii.
Uită că şi Ocrotitoarea Sfântului Munte, Doamna Născătoare de Dumnezeu, cu semne şi minuni a arătat voinţa ei ca Sfântul Munte să rămână "necălcat de picior de femeie".
Odată, a fost întrebat un bătrân aghiorit de ce monahii doresc "interdicţia de intrare a femeilor în Sfântul Munte" şi el a dat un răspuns ciudat: pentru că iubesc femeile.
Într-adevăr, monahii vor să-i iubească pe toţi oamenii, şi pe bărbaţi şi pe femei, cu o dragoste care să nu fie trupească sau egoistă. Adică să iubească duhovniceşte, după cum iubea Hristos.
Pentru a dobândi însă această dragoste imitatoare a dragostei lui Hristos, monahii trebuie să se nevoiască într-un mediu în care nu există ispitele şi provocările sexului opus.
Monahii sunt realişti. Nu ignoră neputinţa şi uşoara alunecare a firii omeneşti. După cuvântul Domnului: "tot cela ce caută la femeie spre a o pofti pre ea, iată, a preacurvit cu dânsa întru inima sa" (Matei 5,28).
Când după o luptă şi o asceză de mulţi ani monahii dobândesc nepătimirea, pot să iubească fără patimă. De această dragoste nepătimaşă - nu împătimită - au nevoie în fiecare epocă, dar şi astăzi bărbaţi şi femei.
Monahii care au această dragoste se roagă pentru semenii lor, dar, mai ales, pentru cei ce pătimesc, iar rugăciunile lor sunt primite de Dumnezeu. Sfântul Antonie, după cum cântăm în troparul lui, cu rugăciunile sale sprijinea şi întărea lumea.
Aceşti monahi, dar mai ales cei care sunt duhovnici şi ies în lume din ascultare faţă de Biserică, primesc mărturisirile bărbaţilor şi ale femeilor şi îi ajută astfel duhovniceşte.
Toţi cunosc câtă odihnă au aflat cei care au alergat la fericiţii stareţi Gavriil Dionisiatul, Paisie şi alţii.
Dacă feministele ar fi avut criterii duhovniceşti şi creştine şi nu ar fi mobilizate de o ideologie materialistă şi ateistă, nu doar că n-ar fi vrut ridicarea "interdicţiei…", ci s-ar fi rugat chiar pentru consfinţirea ei, dacă aceasta n-ar fi existat.
Această poziţie materialistă şi egoistă a feministelor începe să arunce puţină lumină şi asupra acceptării cu bucurie de către ele a premeditatei crime a avorturilor ca pe un drept personal al femeii. {i în acest caz nu iau în calcul că embrionul are dreptul personal să vină la viaţă, chiar dacă nu poate exprima acest lucru.
Se naşte aşadar o serioasă chestiune morală şi juridică. Până în ce punct dreptul personal al cuiva poate să fie exercitat în detrimentul dreptului personal al altcuiva sau al altor persoane?
Cu bucurie am fost informat că în urma sondajului ce s-a făcut recent de către colaboratori ai emisiunii "Radio-Paranga" a Staţiei radiofonice a Bisericii Eladei, 95 % din femeile întrebate au răspuns că nu vor ridicarea "interdicţiei…". Constatarea este mângâietoare. Marea majoritate a femeilor eline înfruntă cu seriozitate chestiunea.
Desigur, femeile de bună credinţă, credincioase şi smerite se bucură de "interdicţie…", pentru că ştiu ce importanţă are pentru întreaga Biserică şi pentru întreaga lume să existe monahi care să se roage cu stăruinţă şi să se sfinţească.
Aceşti monahi cu rugăciunile şi cu exemplul lor întăresc familiile creştine, iar prin lupta lor de a trăi cu acrivie fecioria în Hristos îi întăresc pe creştinii căsătoriţi să trăiască cu acrivia corespunzătoare lor virtutea fidelităţii conjugale.
Cu cât mai duhovniceşti sunt chinoviile şi monahii Ortodoxiei, cu atât mai duhovniceşti devin şi familiile creştine.
În ceea ce priveşte tema hirotoniei femeilor, mobilul feministelor este acelaşi: răzvrătirea; să aşeze voinţa şi ideologia lor deasupra Predaniei Bisericii, deasupra Sfintelor Canoane şi a Sfinţilor.
În concepţia lor, Biserica este o organizaţie religioasă umană care poate de fiecare dată să se acomodeze în funcţie de ideologiile predominante. După cum se ştie, această tendinţă constituie de fapt secularizarera (înlumirea). Dacă Biserica ar fi urmat şi şi-ar fi impropriat secularizarea, adică ar fi primit prefacerea ei după modele fiecărei epoci, nu ar mai fi fost Una, Sfânta, Soborniceasca şi Apostoleasca Biserică a lui Hristos, ci biserica domnului cutare sau a doamnei cutare. După cum scrie Antioh Pandectul: "Toate ereziile care se numesc după numele omului, ca arienii, nestorienii, severienii şi altele asemenea, sunt erezii ale diavolului. Căci Biserica universală (Ortodoxă) nicicând nu s-a chemat cu nume de om, ci toţi în numele Domnului nostru Iisus Hristos ne numim creştini" (P.G. 89, 1844 D).
Biserica rezistă de acum 2000 de ani, adesea războită din multe părţi. Puterea de rezistenţă şi tenacitatea ei se datorează neschimbabilităţii identităţii ei de-a lungul veacurilor. Această neschimbabilă identitate a ei o constituie Sfânta Predanie pe care o menţine harul Sfântului Duh. Cei ce o primesc cu smerenie şi se supun Sfintei Predanii sunt vrednice mădulare ale Bisericii. Cei ce din mândrie o neagă sau vor să schimbe în mod antropocentric caracterul ei teantropocentric, ies din trupul Bisericii, care este trupul lui Hristos.
Hirotonia femeilor schimbă Predania apostolică, pentru că niciodată nu a constituit un element al identităţii sale. Diaconiţele nu au fost preoţi sau episcopi. Aveau doar funcţia de a ajuta la botezul femeilor, la care din motive de decenţă nu ajutau bărbaţii sfinţiţi.
Nu vom face greşeala eterodocşilor să schimbăm Sfânta noastră Predanie apostolică cu cea a "infailibilităţii" papei sau a fiecărui protestant, care interpretează Sfânta Scriptură "infailibil" şi personalist.
Să ia seama doamnele feministe la cele ce scrie rusoaica Tatiana Goriţeva, referindu-se la educaţia ateistă pe care a primit-o în Uniunea Sovietică: "Atunci a venit Aceea. Aceea care mântuieşte pe cei ce sunt gata să-şi dea sufletul. Mulţumită Ei am reuşit să mă aflu pe mine însumi, aflându-L pe Dumnezeu. Legătura duhovnicească cu Preasfânta (Maica Domnului - n.tr.) m-a ajutat să descopăr şi să vădesc în mod curat şi deplin femeia… Femininul care este îndemonizat de religiile idololatre şi de jalnicul «păgânism» contemporan se sfinţeşte în Preasfânta prin Sfântul Duh într-o aşa măsură, încât să poată să primească pe Cuvântul în însuşi trupul ei şi să devină cu adevărat vas al Duhului" (Periodicul "Synaxi", nr. 3, 1982, pp. 46-49).
Într-adevăr, fiecare femeie creştină poate să urmeze pilda Preasfintei noastre, care, fără să fie "preot" sau "episcop", a devenit Maică a Ziditorului, deoarece şi-a închinat întreaga ei libertate şi întreaga ei dragoste lui Dumnezeu şi astfel a devenit mai înaltă nu numai decât preoţii şi episcopii, ci mai cinstită şi mai slăvită şi decât Apostolii şi decât cetele îngereşti.
Arhimandrit Gheorghe KAPSANIS (1)
* Traducere şi adaptare din limba greacă de Ierodiacon Leontie din revista bilunară "Parakatathiki", Tesalonic, iulie-august 2003, nr. 31, pp. 2-4
1. Stareţul Sfintei Mănăstiri a Cuviosului Grigorie din Sfântul Munte Athos
2. "Necălcat" sau "neumblat" este traducerea adjectivului grecesc "avato"; în greacă el poate fi substantivizat prin articulare şi chiar astfel este deseori folosit în acest articol, fiind un termen tehnic suficient în alăturarea "to avaton tou Aghiou Orous" pentru desemnarea interdicţiei în discuţie; aflându-ne în dificultate în faţa unei traduceri exacte şi pe deplin semnificative a acestui adjectiv, respectiv substantiv am apelat la construcţii de genul "necălcat de picior de femeie", "interdicţia de intrare a femeilor în Sfântul Munte" etc. - n. tr.
